marți, 14 ianuarie 1986

Hai, fraţi români

Hai, fraţilor, luaţi-vă arme,
Aduceţi destinul în ţară,
Dacă trecutul adoarme,
Degeaba mai e primăvară.
Chemaţi-vă pruncii degrabă
Şi tainic priviţi-vă-n focuri,
Şi între odihnă şi treabă
Refaceţi a vremilor locuri.

Cu lacrimi la marginea ţării
Întindeţi o horă străbună,
Purtaţi-vă-n voia chemării
Cu sfîntă-ne limba română.
Întoarceţi şi vechile timpuri
Strîngîndu-vă fii în braţe,
Zac glorii sub vînt şi nisipuri,
Orgiile stau să ne-nhaţe.

E taina luminii pătrunsă,
Înfipt e cuţitul la sînge,
Mereu în seifuri ascunsă,
Istoria ţării ne plînge.
Pămîntul e plin de mistere,
Pămîntul e chiar viaţa noastră,
Avem doar această avere,
Să n-o aruncăm pe fereastră.

Luaţi-vă fraţilor arme,
Şi astfel priviţi către lume,
Trecutul nu poate, nu doarme
Cît ţara aceasta-i renume.
De sufletul, poate, adoarme,
Degeaba proces de conştiinţă,
Hai, fraţilor, luaţi-vă arme,
Ne-ndeamnă româna fiinţă.