miercuri, 12 februarie 1986

Ning fără zăpadă

Cum ninsoarea umblă
peste-un ochi de stele,
Umbra cade-n geruri
veşnicii să spele.
Zboruri de departe
cad încet şi-asudă,
Şi se-mbrac în noapte,
steaua cere trudă.

Vijelii supuse
mi se sfarmă-n palmă,
Numai unda mării
nu-i, ca mine, calmă.
Cată amintire,
cată păsuire,
Peste toate-i iarnă,
vară-n amintire.

Lacrima învinsă
nici nu cade-n ceruri,
E de vis brăzdată,
arde gînd în geruri.
Cade în pămînturi,
mreaja vieţii, pradă,
Amintiri supreme
ning fără zăpadă.